„Femeile, viața, libertatea” – Cum este contestată legea hijabului în Iran

În Iran, hijabul obligatoriu (purtarea eșarfelor) este impus încă de la Revoluția Islamică din 1979. De-a lungul anilor, aplicarea legii a avut fluctuații, dar începând cu 2022, problema a devenit un punct de cenzură pentru tulburări la nivel național. Moartea lui Mahsa (cunoscută și sub numele de Jina) Amini, în vârstă de 22 de ani, în timp ce se afla în custodia poliției morale iraniene pentru presupusa încălcare a regulilor hijabului, a declanșat proteste masive sub sloganul „Femei, viață, libertate” .

Din acel moment, multe femei iraniene – în special în orașe, în rândul generațiilor mai tinere – au început să refuze deschis să poarte hijab, respingând nu doar codul vestimentar, ci și sistemul mai larg care îl aplică.

Înăsprirea legislației și propunerile de legi

În ciuda rezistenței crescânde, guvernul a răspuns cu legi din ce în ce mai stricte, menite să reia controlul. O piesă importantă este așa-numitul proiect de lege „Hijab și castitate” (sau „Castitatea și Hijab”), elaborat în 2023. Conform acestei legi:

• Femeile care nu poartă hijab-ul corespunzător sau care și-l scot se pot confrunta cu amenzi mari.
• Încălcările repetate pot duce la interdicții de călătorie, restricții privind activitatea pe rețelele de socializare și chiar închisoare.
• Instituțiile și întreprinderile pot fi pedepsite dacă tolerează femeile neacoperite sau dacă nu aplică legea în sediile lor.
• Copiii cu anumite vârste (fetele cu vârste cuprinse între 9 și 15 ani) sunt, de asemenea, supuși acestor reguli.

Cu toate acestea, au existat întârzieri în implementarea celor mai controversate părți ale proiectului de lege. Guvernul a suspendat aplicarea legii, aparent temându-se de noi tulburări pe scară largă.

Supraveghere, amenzi și raportare bazată pe aplicații

Pe măsură ce legile se înăspresc, la fel se întâmplă și cu instrumentele de aplicare a acestora. Rapoartele recente indică:

• Utilizarea unor aplicații precum „Nazer” , care permit cetățenilor (sau autorităților) să raporteze femeilor care ar fi încălcat legile privind hijab-ul – încărcând numerele de înmatriculare ale vehiculelor, locația, ora etc.
• Utilizarea dronelor aeriene și a recunoașterii faciale pentru monitorizarea străzilor și a universităților, în special în orașele mari precum Teheranul.
• Aplicarea automată a legii, cum ar fi amenzile comunicate prin mesaje text dacă sunt detectate încălcări.

Aceste metode moderne de supraveghere sunt văzute de critici ca extinzând raza de acțiune a controlului asupra vieții private. Ele intensifică riscurile pentru femeile care aleg să reziste, chiar și modest.

Protest, rezistență și acte personale de sfidare

Femeile din Iran nu așteaptă doar schimbări legislative. Multe acționează, uneori în moduri mărunte, foarte publice și curajoase:

• Îndepărtarea hijabului în adunări publice sau sociale, postarea de videoclipuri sau fotografii online. Aceste acte duc adesea la arestări sau cel puțin la confruntări cu autoritățile.
• Organizarea de proteste, sit-in-uri, adunări. De exemplu, a fost raportată o ocazie de sit-in de săptămâni a protestatarilor pro-hijab în fața parlamentului din Teheran, precum și proteste împotriva legii mai stricte.
• Acțiuni individuale, cum ar fi studenții care refuză hijabul, activiștii care își exprimă opiniile deschis, cercetătorii care apar public fără acesta. O activistă/teologă bine-cunoscută, Sedigheh Vasmaghi , nu mai poartă văl în public și a vorbit despre acest subiect, criticând chiar și doctrina religioasă.

Aceste acte sunt riscante. Femeile care participă pot fi deținute, amendate, ostracizate social sau chiar mai rău.

Guvernul și opoziția intransigentă

Ca răspuns la rezistență, elementele radicale din cadrul guvernului iranian și al establishmentului religios au insistat pentru o aplicare mai dură a legii. Acțiuni cheie:

• Poliția anti-moralitate (Gasht-e Ershad) a fost reactivată în diverse orașe; patrulele de control au fost reluate după perioade de relativă relaxare.
• Acțiunile de aplicare a legii — amenzi, arestări, uneori violență — sunt folosite pentru a descuraja femeile să-și dezbrace.
• Noile legi propuse ar împuternici mai multe agenții guvernamentale, inclusiv poliția, sistemul judiciar și serviciile de informații, să aplice regulile privind hijab-ul într-un mod mai strict. Angajatorii ar putea fi, de asemenea, obligați să raporteze încălcările sau să limiteze serviciile pentru persoanele fără hijab.

Pauză oficială, dar nu predare

În ciuda tuturor acestor lucruri, au existat unele respingeri sau amânări oficiale ale celor mai extreme propuneri:

• Legea mai strictă privind hijabul a fost amânată de mai multe ori. Oficialii spun că sunt îngrijorați de sentimentul public, de posibilitatea unor tulburări și de cum să echilibreze aplicarea legii cu nemulțumirea socială mai generală.
• Unele propuneri nu au fost încă depuse oficial pentru aplicare sau au fost amânate pentru revizuire.

Schimbări personale și culturale

Ceea ce se întâmplă în legislație este doar o parte a poveștii. La nivel social, există schimbări împotriva cărora este mai greu de legiferat:

• Tot mai multe femei din Teheran și din alte zone urbane își asumă în mod deschis nevoile fără hijab sau îl poartă în moduri care slăbesc regulile (de exemplu, alunecarea pe spate, acoperire mai redusă).
• Personalități culturale, studenți, profesioniști, chiar și unii clerici contestă vechile norme. Discuțiile în spațiile teologice, academice sau artistice despre dacă hijabul este o obligație religioasă sau o impunere a statului devin din ce în ce mai frecvente.

Riscuri, repercusiuni și preocupări legate de drepturile omului

Pentru femeile care își scot hijabul sau contestă regulile, riscurile rămân serioase:

• Arestări, amenzi, interdicții de călătorie, pierderea locului de muncă sau a oportunităților educaționale.
• Supraveghere, raportări anonime, hărțuire, posibil chiar detenție forțată sau „reeducare”.
• Presiune socială din partea familiei, comunității, liderilor religioși; condamnare morală din partea autorităților și a celor de linie dură.

Grupurile pentru drepturile omului au semnalat aceste acte ca încălcări ale libertății de exprimare, autonomiei corporale și ale altor drepturi fundamentale. ONU și alte organizații au criticat aceste legi și practici ca echivalând în unele cazuri cu o reprimare sistemică a disidenței, în special împotriva femeilor.

Ce este nou în 2025?

Iată câteva dintre cele mai recente evoluții (la mijlocul anului 2025):

• Proiectul de lege privind hijabul, mai strict, a fost din nou amânat sau întârziat. Autoritățile spun că anumite părți ale acestuia ridică îngrijorări cu privire la tulburările sociale.
• Amenzile sunt introduse sau revizuite: o amendă relativ modestă pentru prima încălcare (zeci de milioane de riali), iar recidiviștii se confruntă cu amenzi mult mai mari.
• Utilizarea noilor tehnologii pentru aplicarea legii a crescut. Aplicația „Nazer” este tot mai utilizată, dronele pentru monitorizarea spațiilor publice, recunoașterea facială etc.

De ce contează acest lucru – pe mai multe planuri

1. Simbolic : Hijabul a devenit un simbol al rezistenței, nu doar un ornament religios. Femeile care îl scot sau aleg să nu-l poarte fac o declarație politică – despre control, demnitate, drepturi.
2. Schimbare societală : Schimbările generaționale contează. Iranienii mai tineri sunt mai predispuși să respingă interpretările stricte. Atunci când suficienți oameni fac acest lucru, normele încep să se schimbe.
3. Atenție internațională : După moartea Mahsei Amini, mass-media globală a atras atenția, a impus sancțiuni și presiuni. Modul în care Iranul gestionează aceste probleme face din ce în ce mai mult parte din reputația sa diplomatică.
4. Precedent juridic : Aceste legi actuale, deciziile instanțelor și modul în care sunt aplicate sau neaplicate anumite reguli vor stabili precedente pentru drepturile viitoare.

Ce este neclar sau încă în continuă schimbare

• Dacă porțiunile mai stricte ale noii legi vor fi vreodată aplicate pe deplin. Întârzierile sugerează tensiuni interne.
• Până unde va merge aplicarea legii – de exemplu, se va intensifica supravegherea personală? Postările private pe rețelele sociale vor duce la pedepse severe?
• Care va fi rolul sentimentului public: proteste, respingere sau neconformitate tăcută.

Voci de la pământ

• Sedigheh Vasmaghi, teolog/activist, a refuzat public să poarte hijab în public, declarând că este de părere că Coranul nu impune acest lucru. Activismul ei continuu a pus-o în pericol.
• Ahoo Daryaei, o doctorandă, a protestat împotriva constrângerii și a fost confruntată de paramilitarii Basij; ea și-a scos hijabul într-un act de sfidare și a fost reținută.
• Femei obișnuite care postează videoclipuri, povești, aleg să nu poarte haine, uneori plătesc amenzi, alteori riscă arestarea – aceste exemple de sfidare personală se înmulțesc.

Concluzie

Pe scurt, povestea femeilor care își scot hijabul în Iran nu este doar despre o bucată de pânză. Este vorba despre afirmarea libertății personale, rezistența la controlul statului și schimbarea normelor culturale. În timp ce legile se înăspresc, aplicarea lor este din ce în ce mai contestată. Rezistența – legală, socială, simbolică – crește. Și, deși riscul este mare pentru cele care sfidează regulile, multe femei par pregătite să continue, crezând că prețul merită posibilitatea schimbării.

Următoarele luni și ani ar putea arăta dacă acest val de sfidare se transformă într-un val de reformă sau va fi întâmpinat cu o reprimare mai dură. Însă deja, peisajul a ceea ce este posibil în Iran s-a schimbat în moduri pe care mulți le considerau imposibile cu doar câțiva ani în urmă.